"Ora de fizică: Material fragil, aveți grija cum manevrați!"

Opinie anonimă

”În clasa a 9-a am avut o profesoară de fizică care avea aura asta în liceu de "doamnă severă". Auzeam de la alții cum desfășurau orele cu dumneaei și era o profesoară "de temut", care te punea la punct, țipa, te jignea și te făcea să te simți ca un nimic. Ideea unui profesor "de temut" este de la început foarte josnică și nu ar trebui să existe.

Ca să nu scriu o opinie cu o energie total negativă, am observat că în generațiile noi de profesori nu mai există acest tip de om de la catedră care ține ora cu un "pumn de fier".

Profesoara mea de fizică era de vârstă mijlocie, dar ținea încă la niște valori înalte, pe care le găsești la aceste licee de prestigiu, din care făceam și eu parte, care pot fi foarte benefice și te ajută să ai acel simțământ de unitate și comunitate în liceul tău, însă impuse tiranic vor duce doar la mai multă ură. Ura nu poate fi răsplătită cu iubire.

Profesoara mă scotea la tablă, mă uitam la problema din manual, știind că va veni rândul meu fiindcă ne scotea alfabetic. Elevii din fața mea au fost trimiși la loc fiindcă nu știau formula necesară ca problema să fie rezolvată. Eu reușisem să dau cu ochiul pe caietul întredeschis din poală, dar la tablă nu e atât de ușor. Profesoara, deja nervoasă, începe să mă jignească pentru felul în care desenez figura (era o problemă de optică, presupun), jignea modul în care țineam creta în mână, jignea faptul că vorbeam încet sau uitam să "povestesc ce scriu" și îmi spuse, atunci când din stres și emoții îmi țin mâna în păr și mă jucam cu el, că deja mă doare capul de la prea mult gândit. Mă trimite până la urmă în bancă, unde nu știam dacă sunt supărat sau nervos (poate chiar mai supărat sau mai nervos decât ea) sau mulțumit ca am reușit să fac ce am făcut din problemă și că nu trebuie să mă supăr fiindcă se putea și mai rău, ar spune alții.

Ora de fizică: material fragil, aveți grijă cum manevrați!”